CETATEA BOLOGA - DE STRAJĂ PE DRUMUL SĂRII

    Trenul Cluj-Napoca-Oradea alunecă lin pe șine, iar eu mă gândesc la călătoria în timp spre care mă îndrept: bătrâna cetate Bologa, care, de 700 de ani, veghează Țara Călatei.

    Cobor în halta Bologa și, după ce trec podul peste Criș, mi se pare că am ajuns, printr-un portal, într-un loc de basm. Mirosul de iarbă, de fân, de aer curat, îmi umple plămânii obosiți de smogul marelui oraș. Niște căprițe într-o curte, un cocoș care-și revendică teritoriul în alta, un curcan, un cățel, care mă latră surprins de străina care le invadează pacea. Și rândunele. N-am mai văzut rândunele de 30 de ani.

    După aproximativ 2 km, un semn mă anunță că începe urcușul spre cetate. Cu Crișul în partea dreaptă și verdele calm al pădurii în stânga, urc spre bătrâna doamnă, pe urmele pașilor lui Mircea cel Bătrân și Vlad Țepeș. După vreo 200 m, îmi apare, brusc, în fața ochilor, Cetatea, la fel de semeață ca acum 700 de ani, doar mai obosită.

    Îi privesc zidurile, în timp ce urc, și abia aștept să le ating, pentru că, pentru mine, zidurile spun povești de demult, cu domnitori și domnițe, cavaleri și oșteni. Cu cât mă apropii mai mult, istoria parcă prinde viață, și aud tropote de cai și zăngănit de săbii. "Poate chiar aici, pe locul unde stau eu acum, a descălecat și Mircea cel Bătrân, cândva", mă gândesc.

     Un podeț de lemn, improvizat, duce spre interior, unde lucrează niște muncitori. Cetatea e în reabilitare, iar vizitarea interiorului e interzisă. Mă întorc din drum, descumpănită, însă apuc să ating zidurile, să iau cum mine fărâma de istorie impregnată în ele și le promit că am să revin.

  Construită, cel mai probabil, la sfârșitul secolului XIII, cetatea avea rolul de a supraveghea drumul care duce de-a lungul văii Crișului Repede. A fost atestată documentar pentru prima dată în 1304, sub numele de Sebuswar, fiind un punct important pe drumul sării.

    În 1399, Sigismund de Luxemburg îi donează cetatea Bologa lui Mircea cel Bătrân, în același timp cu cetatea Bran, aceasta devenind un refugiu pentru domnitor și pentru populația locală în momente de restriște. Pentru Vlad Țepeș, nepotul lui Mircea cel Bătrân, Bologa a reprezentat refugiul copilăriei.

    Din cauza puterii economice și strategice pe care o avea cetatea, sultanul Mehmed al IV-lea a dat ordin, în 1699, pentru demolarea cetății. Acest ordin a fost retras ulterior, după o donație consistentă făcută Înaltei Porți.

    Cetatea Bologa a fost considerată o proprietate valoroasă, de care aparţineau numeroase sate, locuri de vamă, întinse locuri de păşunat şi chiar şi târgul de la Huedin. Pe domeniul cetăţii au fost semnalate chiar şi locuri de extracţie şi de spălare a aurului.