LA PAS PRIN BUDAPESTA

Nu m-a deranjat niciodată iarna. N-am avut niciodată depresii din cauza vremii mohorâte, a straturilor multe de haine sau a ploii. Ba chiar m-am jucat, câțiva ani, cu ideea de a mă muta în Scoția, mai ales că, pentru mine, ce trece de 20 de grade se numește caniculă, când sunt tentată să-mi fac culcuș în congelator. Până anul ăsta. Poate m-au afectat și pe mine cei 2 ani de pandemie (deși eu susțin sus și tare că nu), dar anul ăsta pur și simplu n-am mai suportat iarna, ploaia, ninsoarea, norii, straturile de haine etc. N-am mai suportat statul în casă. Acesta este motivul pentru care am hotărât, brusc, în februarie, să-mi iau progenitura cea mică și să tragem o fugă până la Budapesta, că-i aici, peste deal.

A fost prima dată când am ieșit din țară și am făcut ce am vrut eu. Am mai ieșit de 2 ori, în 2005 și în 2007, dar alea au fost ieșiri de tristă amintire și vreau să mi le șterg din memorie.

Am plecat cu o sumă de bani modestă, dar cu care efectiv ne-am făcut toate poftele: cofetării și restaurante din buricul târgului, în buza monumentelor celor mai reprezentative din oraș, New York Cafe cu recital de pian, croazieră pe Dunăre, seara, cu șampanie și valsuri, de m-am simțit ca Sissi în Viena secolului XIX. L-am dus pe Aris unde a vrut, să vadă ce a dorit el, i-am cumpărat ce a vrut mușchiul lui. De banii ăia, în România nu făceam mare lucru. Am fost gata să contramandez plecarea, de frică să nu rămânem acolo fără bani. Bine, am și rămas, dar după ce am aruncat, efectiv cu bani, pe tot ce am vrut.

Nimeni nu s-a uitat sau n-a vorbit de sus cu noi. Nici măcar la New York Cafe, unde se vedea că nu suntem din filmul ăla. S-au purtat cu noi la fel de curtenitor ca și cu cuplul de lângă noi, cu haine de firmă. Și nu de firmă Zara sau Pull and Bear. A fost prima dată când eu, una, am văzut bogătani de aproape.

Nimeni nu te bruschează, nimeni nu se uită urât, nimeni nu te ignoră dacă întrebi ceva sau nu știi ceva. Trei cuvinte dacă știau în engleză, se opreau să-mi explice. Prin semne, pe telefon, cum puteau.

Deși se conduce înfiorător, n-am auzit claxoane. Sau înjurături (pe alea le știu).

E efectiv altă lume, se vede pe fața lor. Adică țara aia încă mai poartă semnele fostelor vremuri comuniste, nu-i chiar vest, dar par împăcați cu ei. Și au conducătorul pe care îl au, totuși. Zâmbesc pe stradă, nu se ceartă, nu se înghesuie nicăieri.

A propos! Se stă la coadă la mijloacele de transport în comun!!! Nu stă nimeni pe locurile pentru bătrâni și gravide!!! Nu parchează pe locurile pentru persoane cu dizabilități!! Parcă-i altă planetă!

Dacă așa e aici, la o aruncătură de băț de granița noastră, cum o fi, frate, în vestul ăla care n-a văzut comunism niciodată? Ei, lipsa încrâncenării zilnice e unul dintre motivele pentru care vreau să-l scot pe Aris de-aici.

So, dacă n-ați văzut orașul acesta, să mergeți să-l vedeți! Chiar merită. Luați City Card și evitați Hop On Hop Off.

Noi ne-am cazat la Medosz Hotel, pe Jakai Ter, pe care vi-l recomand.

Despre City Card aveți informații aici: https://www.getyourguide.com/budapest-l29/budapest-card-public-transport-17-museums-and-discounts-t187335/. Noi am cumpărat unul pe 72 de ore și ar fi meritat și numai pentru gratuitatea pe toate mijloacele de transport în comun.

1.Hosok tere - Piața Eroilor se află la unul din capetele B-dului Andrassy. Atât bulevardul, cât și Piața Eroilor, au fost incluse în patrimoniul mondial UNESCO. Piața a fost deschisă în 1896 și este organizată în jurul esplanadei Monumentului Mileniului, construit pentru a celebra 1000 de ani de la așezarea ungurilor în Câmpia Panoniei. Grupul statuar îi înfățișează pe regele Arpad, înconjurat de alți șase șefi ai triburilor finougrice. Pe cele două colonade, se află statuile lui Szent Istvan, Laszlo I, Coloman, Andras al II-lea, Bela al IV-lea, Carol Robert de Anjou și Lajos I (colonada din dreapta); Iancu de Hunedoara, Matia Corvin, Bocskai Istvan, Bethlen Gabor, Thokoly Imre, Francisc Rakoczi al II-lea și Kossuth Lajos (colonada din stânga).

2. Szent Istvan bazilika (Biserica Sf. Ștefan) - cea mai importantă biserică din Ungaria, racla cu brațul drept al Regelui Ștefan cel Sfânt aflându-se în interiorul ei. Din acest motiv, biserica este și loc de pelerinaj. Există chiar o sărbătoare specială dedicată Mâinii Sfinte, pe data de 30 mai. Este cea mai frumoasă biserică pe care am văzut-o vreodată.

3.Orszaghaz (clădirea Parlamentului) - prima ședință a guvernului maghiar a avut loc înainte de finalizarea construcției în stil neogotic, la 8 iunie 1896, cu ocazia aniversării unui mileniu de la înființarea statului maghiar. Coroana Sfântului Ștefan se află în holul central. Pe pereții din interiorul și din afara clădirii, se află 242 sculpturi. Pe fațadă, se află statui ale conducătorilor maghiari, ale conducătorilor din Transilvania și ale unor faimoși lideri militari. Deasupra ferestrelor, sunt reprezentate stemele regilor și ducilor. Imaginea clădirii, văzută de pe vaporaș, seara, îți taie răsuflarea.

4.Vajdahunyad - complex de clădiri inaugurat în 1896, tot cu ocazia jubileului de 1000 de ani, a găzduit, inițial, expozițiile sărbătorilor milenare, iar în 1897, în interior s-a mutat Muzeul Agricol. Reunește stilurile romanic, gotic, renascentist și baroc, clădirea castelului fiind modelată după clădiri celebre ridicate pe teritoriul Ungariei istorice. Fațada principală a castelului a avut ca model cetatea medievală a Huniazilor, Castelul Hunedoarei din Transilvania. Aici se găsește și statuia de aproape 2 metri a lui Anonymus, notarul anonim al lui Bela al III-lea.

5.Bastionul Pescarilor - este o terasă situată la marginea vechii cetăți a Budei, cele 7 turnuri de piatră reprezentând cele 7 triburi ungare care s-au așezat în Câmpia Panoniei în 896. În curte se află statuia ecvestră a Sfântului Ștefan. În imediata apropiere, se află biserica Matyas, care a servit și ca loc de încoronare și care era închisă când am ajuns noi. Am înțeles că se poate urca în vârful turnului. 

6. New York Cafe - un loc în care orice om ar trebui să ajungă măcar o dată în viață. Este cea mai frumoasă cafenea din lume și cea mai veche din Budapesta, fiind deschisă la sfârșitul secolului XIX. A fost frecventată de mulți scriitori maghiari. E de lux, dar prețurile nu sunt exagerate. Rezervări se pot face aici: https://newyorkcafe.hu/en/

7.Castelul Buda - (mie mi se pare palat, dar dacă ei zic că-i castel, zic și eu ca ei) face parte din patrimoniul mondial UNESCO și găzduiește Galeria Națională Maghiară, Muzeul de Istorie și Biblioteca Națională Szechenyi. Construit, inițial, de regele Bela al IV-lea, după invazia tătară din 1241, castelul a fost de mai multe ori reconstruit, apogeul splendorii sale fiind atins în epoca Renașterii, mulțumită regelui Matia Corvin. Dimensiunile sale actuale provin din timpul domniei lui Franz Iozsef I, care, împreună cu soția sa, Sissi, a locuit aici mai mult decât predecesorii săi. 

8.Pantofi pe malul Dunării - după Memorialul de la Sighet, imaginea acelor pantofi este cea care m-a afectat cel mai tare. Îi căutasem o vreme, nu i-am găsit și m-am lăsat păgubașă. Apoi mi-au apărut brusc în fața ochilor, când am coborât de pe vaporaș. Senzația a fost de gheață pe șira spinării.

Pe faleza Dunării, la aprox. 300 de metri de Parlament, se află 60 de perechi de pantofi vechi, de diferite stiluri și mărimi (de bărbați, femei și copii), ruginiți, făcuți din fier și prinși de dig. În spatele lor, se află o placă, având următorul text, în maghiară, engleză și ebraică: ”În memoria victimelor împușcate la Dunăre de către milițienii Partidului Crucilor cu Săgeți în 1944-1945. Ridicat 16 aprilie 2005”.

Din păcate, noi am stat doar 2 zile și n-am reușit să vedem tot, iar unele monumente erau în reabilitare, cum ar fi Opera și Podul cu Lanțuri. Sfatul meu e să stați măcar 3 zile, dacă vreți să vizitați tot ce contează.