CĂLĂTORIND PRIN ISTORIE: VECHIUL CLUJ: CETĂȚUIA. PIAȚA MUZEULUI - BISERICA MĂNĂSTIRII FRANCISCANE, OBELISCUL CAROLINA, CASA MATEI CORVIN.

Am auzit spunându-se, deseori, că, în orașele în care ne-am născut, trecem, orbi, pe lângă clădiri și locuri-comoară, prea obișnuiți cu ele ca să ne mai pese. Veșnic obosiți, îngândurați, îmbolnăviți de zgomot și de viteza cu care se desfășoară viața în secolul 21, nu mai găsim bucurie în aproape nimic. M-am hotărât, zilele trecute, să-mi văd orașul natal așa cum îl vede un turist, să observ statuile, clădirile, ruinele, să le aflu istoria și să v-o împărtășesc și vouă, celor care sunteți interesați de poveștile lor ascunse.

Episodul de azi cuprinde câteva dintre cele mai reprezentative puncte istorice ale Clujului: Cetățuia, Piața Muzeului (sau Piața Mică, așa cum era cunoscută în Evul Mediu), cu Biserica mănăstirii franciscane, obeliscul Carolina și Casa Matei Corvin. Sper să vă placă. Mie mi-a plăcut să le documentez.

Săptămâna viitoare, ne întâlnim cu Biserica romano-catolică St Mihaly (km 0 al orașului), Biserica Piariștilor și cimitirul Hajongard.

CETĂȚUIA

Recunosc, spășit, că e prima oară când urc pe Cetățuie. Nu știu ce m-a împiedicat până acum. Probabil scările interminabile sau nepăsarea cu care luăm de-a gata, cum spuneam la început, tot ce ne poate oferi orașul natal. Azi, însă, mi-am luat inima în dinți, picioarele la spinare, și am urcat până sus.

Lăsând la o parte panorama absolut minunată care se întinde la picioarele tale din vârful dealului, este un loc cu o poveste aparte, pe care am aflat-o recent.

"Cetățuia este (a fost) o fortificație de tip habsburgic, construită în stil Vauban, între anii 1715-1735, după planurile arhitectului militar Giovanni Visconti. Construcția, în formă de stea, cuprindea o redută și un turn, fiind înconjurată de bastioane, iar în exterior era înconjurată de un val de pământ și era legată de oraș printr-un pod suspendat acoperit, pe care numai militarii aveau acces, clujenii numindu-l Podul Nemților.

Vauban (1633-1707) a fost un conte, mareșal al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței, cel mai bun inginer militar din perioada sa. Sistemul Vauban a fost introdus în Transilvania secolului al XVIII-lea la construirea cetăților habsburgice Alba-Carolina, Timișoara, Arad, Oradea).

Ridicată cu scopul de a asigura un post de apărare, precum și un punct de control al trupelor austriace asupra orașului, Cetatea Norilor, cum a mai fost numită, a fost de multe ori folosită și ca închisoare, mai ales în perioada Revoluției de la 1848. Aici, în anul 1849, unul dintre eroii Revoluției, pastorul sas Stephan Ludwig Roth, a fost întemnițat și executat" (Povești despre Cluj vol I).

Ultima scrisoare a lui Stephan Ludwig Roth către familia sa suna cam așa:

"Dragi copii, tocmai am fost condamnat la moarte și în trei ore sentința va fi executată. Dacă e ceva ce mă doare, este gândul că voi, care sunteți fără mamă, rămâneți acum și fără tată. Dar sunt neputincios în mâinile forței care mă conduce la locul însângerat, cedez în fața soartei mele și a voinței lui Dumnezeu, de către care chiar și firele de păr sunt numărate".

Intrarea în cetate, dinspre centru, se făcea prin Poarta Apei (Wasser Thor), situată pe latura estică, însă intrarea principală se făcea prin Poarta Vieneză (Wiener Thor).

Astăzi, se mai văd doar niște ziduri, Poarta Vieneză (unde este ceva crâșmă), Poarta Apei, o altă cale de acces lăsată în paragină, pe care se află o tablă care avertizează că se poate prăbuși tavanul, și niște clădiri mai mici (n-am reușit să aflu nimic despre ele), pline de graffiti și mizerie.

În vârful dealului, în 1995, a fost ridicată o cruce de aproape 23 de metri, ridicată în onoarea luptătorilor de la 1848, care o înlocuiește pe cea de lemn, inițială, dinamitată de comuniști în anii 50.

Adăugați o legendă

BISERICA MĂNĂSTIRII FRANCISCANE

Construită în stil romanic târziu, între anii 1260-1290 și lărgită în stil gotic, de către călugării romano-catolici dominicani în 1442, când a fost construită și mănăstirea, cu sprijinul guvernatorului Ioan de Hunedoara, biserica din Piața Muzeului (sau Piața Mică, așa cum era cunoscută în Evul Mediu), a servit, de-a lungul secolelor, mai multor ordine religioase.

Odată cu alungarea catolicilor, de către protestanți, în martie 1556, clădirea mănăstirii nu a mai fost folosită cu scop religios. Până în 1557 în clădire a locuit regina Ungariei, Izabella, după care lăcaşul a fost transformat în şcoală (unitariană din 1558). Din 1609, din dorinţa principelui Gabriel Báthory, clădirea a fost donată cultului reformat-calvin. Odată cu anul 1728 franciscanii, reveniţi în oraş, iniţiază o campanie de restaurare a bisericii şi construiesc turnul, acesta fiind principala componentă în stil baroc.

Ansamblul mănăstire-biserică este dispus pe trei laturi, în jurul unei curţi interioare spre care se deschideau arcadele frânte ale foişoarelor. Încăperile monastice adăposteau chilii, săli de bibliotecă, dormitoare comune, spaţii administrative. Tot aici se afla şi o vestită şcoală, la care a învăţat Nicolaus de Mirabilibus, devenit mai târziu profesor la Universitatea din Florenţa.

În interiorul mănăstirii se afla o bibliotecă vestită a franciscanilor, colecţie care depăşea o mie de volume. În perioada anilor 1906-1948 în mănăstire a funcţionat tipografia Sfântul Bonaventura, care tipărea diverse reviste religioase (Lumea catolică, Sfânta Cruce…).

Deasupra intrării în lăcaș se află statuia Fecioarei Maria, protectoare a bisericii. Pe frontispiciu sunt amplasate două opere ale sculptorului Johannes Nachtigall: statuia Sfântului Francisc și statuia Sfântului Anton.

În interior, se poate admira amvonul, o altă lucrare a lui Johannes Nachtigall. Amvonul a fost decorat cu o reprezentare a lui Iisus înconjurat de cei patru evangheliști. Pe coroana amvonului este înfățișată urcarea la cer a Mântuitorului, iar pe altarul principal este o reproducere făcută în 1730 după un tablou din biserica „Santa Maria Maggiore”, din Roma, care o reprezintă pe Sf. Maria.

Pe partea din sud a bisericii sunt trei capele, fiecare dintre ele având dedesubt înmormântate diferite personalități. Cea estică a fost destinată familiei guvernatorului Sigismund Kornis (care a donat bisericii o reprezentare a Mântuitorului răstignit pe cruce), al cărei autor nu este cunoscut. Celelalte două capele au fost denumite Sf. Ștefan, respectiv Sf. Iosif.

Este cea mai frumoasă biserică pe care am văzut-o până acum.

Adăugați o legendă

Adău

gați o legendă

Adăugați o legendă

OBELISCUL CAROLINA

       Obeliscul Carolina este primul monument laic al Clujului, celelalte construite până atunci în oraș având semnificație religioasă. Monumentul, cunoscut și ca Stâlpul Carolina sau Ștatua Carolina (în maghiară Karolina-oszlop), a fost ridicat în 1831, sub forma unei coloane monumentale.
       În 1817, împărăteasa Carolina Augusta, împreună cu soțul ei, împăratul Francisc I, au efectuat o vizită la Cluj, cu scopul de a întări loialitatea supușilor din această parte a imperiului. În urma acestei vizite, clujenii au inițiat un proiect de construire a unui monument dedicat acestei vizite.
       Ridicarea monumentului a fost iniţiat de către Sámuel Páll, judele primar al oraşului. După ce propunerea a primit avizul favorabil al împăratului, în data de 1 mai 1818, sfatul Clujului a înaintat Guberniul Transilvaniei şi curţii imperale cinci proiecte spre aprobare, iar în anul următor s-au apucat şi de strângerea fondurilor necesare. Lipsa de fonduri, însă, a întârziat începerea lucrărilor. Un rol important în construcția monumentului a fost implicarea procurorului clujean, renumitul orator Imre Topler, care s-a angajat pentru completarea fondurilor şi pentru coordonarea lucrărilor. Monumentul a fost dezvelit în data de 4 octombrire 1831, de ziua onomastică a împăratului, în cadrul unei festivităţi solemne.

Inițial, Obeliscul Carolina a fost amplasat în actuala Piața Unirii (fosta Piața Mare). În anul 1898, monumentul a fost mutat în actuala Piața Muzeului (fosta Piața Mică sau Piața Carolina Augusta), cu ocazia reamenajării centrului, pentru a face loc statuii lui Matia Corvin. Denumirea de Piaţa Carolina provenea de la existenţa, în acest loc, a Spitalului Carolina, înfiinţat cu sprijinul împărătesei, spaţiul fiind ideal pentru amplasarea obeliscului. Spitalul a fost demolat în anul 1914.

Obeliscul are o înălțime de 10 m, iar pe 3 laturi ale sale sunt basoreliefuri cu aspecte din vizita imperială. Basoreliefurile reprezintă stema Clujului, o inscripție latină care evocă vizita împărătesei austriece, intrarea alaiului imperial în Cluj prin Poarta de Mijloc a cetății și vizita la Spitalul Orășenesc. Obeliscul propriu-zis, îngerul purtând efigiile într-o cunună de lauri și cei 4 vulturi de piatră care țin în plisc lauri sunt opera a doi clujeni – sculptorul Anton Csürös și profesorul de desen Samuel Nagy, iar reliefurile înfățișând momente din vizita împăratului au fost realizate de renumitul profesor al Academiei de Arte din Viena, sculptorul vienez Josef Klieber (1773-1850).

Adăugați o legendă

CASA MATEI CORVIN

Inițial "Casa Stefan Kolb" (în Evul Mediu str Sfântul Spirit nr. 258), Casa Matei Corvin sau Casa Matia este unul dintre cele mai vechi monumente de arhitectură din Cluj și unicul palat clujean din epoca de tranziție de la stilul gotic la cel renascentist.În această clădire, în încăperea din dreapta intrării, s-a născut regele Matia Corvin, în 27 martie 1443. Clădirea a fost construită în secolul XV și este amplasată în interiorul primei incinte de apărare aparținând vechii cetăți. După unele surse, aici a funcționat și un han.

În 1887 împăratul Frantz Iozsef a făcut o vizită orașului, ocazie cu care pe clădire a fost amplasată o placă comemorativă, ce mai există și astăzi, iar textul gravat pe ea este:

În această casă s-a născut, în 27 martie 1443, Matia cel Drept, fiul lui Ioan de Hunedoara și al Elisabetei Szilagyi.
Grația marelui rege a scutit casa natală de orice împovărare.
Principele Transilvaniei, Gheorghe Rakoczi al II-lea a întărit privilegiile acestei case.
Regele nostru apostolic, Francisc Iosif I, a onorat-o cu vizita sa în 23 septembrie 1887 și, cu o donație mărinimoasă, a avut grijă, să fie însemnată pentru veșnica pomenire.
Vestitoare a pioșeniei și stimei, această placă comemorativă a fost pusă de către orașul liber regal al Clujului pe casa natală a celui mai mare fiu al său. 1888