CĂLĂTORIND PRIN ISTORIE: COMORI UITATE DE LÂNGĂ NOI: GHERLA

Azi, de Ziua Internațională a Monumentelor și Siturilor, aș fi vrut să vă arăt cum ne protejăm noi patrimoniul, ce frumos arată monumentele istorice și cât de mult muncim să le punem în valoare. Din păcate, nu pot să fac asta. Pentru că adevărul este că nu dăm nici doi bani găuriți pe minunile pe care ni le-au lăsat strămoșii noștri. Am ajuns la Gherla greu, deși am plecat din Cluj, nu din vreun sat uitat de lume. E duminică, și duminica toată lumea se odihnește. Inclusiv administrația publică, cea care ar trebui să facă tot ce poate să atragă turiști, mai ales atunci când ar avea cu ce. M-am pregătit, mi-am făcut, încă de alaltăieri, o listă cu ce aș putea să văd în Gherla. Și aș fi avut ce. Orașul are o istorie superbă.

Fondat în secolul 18, de armenii veniți din Moldova la inițiativa și cu permisiunea Curții Imperiale de la Viena, Armenopolis este singurul oraș din țară construit după un plan prestabilit, care s-a păstrat până azi. Dezvoltarea Armenopolisului și concentrarea unei largi populații armenești în zonă (43,4% din cei 5.287 de locuitori ai Gherlei anului 1850) a dus la o dezvoltare a comerțului și meșteșugurilor (covoare orientale, prelucrarea pieilor).

Terenul achiziționat de primul guvernator al Bisericii Armeano-Catolice a fost împărțit de comunitate în parcele și au fost aduși mesteri din Apus pentru a construi orasul. Acesta a fost ridicat peste ruinele vechiului castru roman, din care a fost adusă o mare parte din piatra necesară construcției, și cetatea medievala Martinuzzi (actualul Penitenciar). Armenopolis a devenit, astfel, unicul oraș din lume construit în totalitate de armeni, liber regal, cu administrație și legi proprii.

Arhitectul Alexa din Italia a fost cel care a proiectat metropola armenilor de pe Someș. Străzile paralele - "botezate" la început cu numere - și ordinea desăvârșită a clădirilor se îmbină cu exuberanța detaliului baroc. Locuitorii și-au ales modele de locuințe din Occident și au comandat meșterilor zidari ridicarea lor pe parcela cumpărată de familie de la administrația orașului.

Una dintre primele clădiri ridicate în urbe a fost biserica de lemn din centrul orașului, care a fost înlocuită, în 1748, de grandioasa Catedrală Armeano-Catolică. Ea a fost înconjurată, până la instaurarea regimului comunist, de un gard masiv din piatră și fier forjat, pe care erau amplasate statui ale apostolilor. Un alt edificiu de cult, a cărui construcție a inceput in 1728, este Biserica Solomon.

Aceste lăcașe de cult au rămas iî patrimoniul Bisericii Armeano-Catolice. O a treia biserică, cea a orfelinatului armean, a fost dată greco-catolicilor și confiscată de comuniști in 1948. După această dată, pentru o scurtă vreme, comuniștii au transformat-o în morgă, iar apoi a fost încredințată Bisericii Ortodoxe, care o folosește și în prezent.

Comunitatea armeană a acordat o importanță deosebită carității și educației. Înca de la fondarea orașului, a fost construit un gimnaziu, o casă de bătrâni, un orfelinat de fete și unul de băieți. Aceste instituții beneficiau îndeaproape de asistența spirituală a preoților armeano-catolici. Armenii au finanțat și constructia unui tribunal, care, împreuna cu clădirea gimnaziului, servesc și astăzi aceluiași scop.

În 1806, Împaratul Francisc I al Austriei a facut cadou orașului o icoană pictată de celebrul pictor flamand Rubens sau de un ucenic al acestuia, ca dovadă a aprecierii față de comunitate. Pictura a fost expusă in Capela Învierii sau "Capela Rubens", adiacentă Catedralei.

În 1944, la retragerea administrației maghiare din Ardealul de Nord, tabloul, împreună cu multe alte bunuri nepretuite ale armenilor, au fost confiscate și duse în Ungaria. În 1953, autoritățile comuniste au reușit să recupereze o parte din bunurile confiscate - manuscrise, potire, tablouri, haine bisericești sau obiecte de cult -, însa acestea au trecut în proprietatea statului comunist.

O parte din ele sunt expuse în muzeul orașului Gherla. În special manuscrisele și cărțile de valoare au fost depozitate de comuniști la Arhivele Statului din Cluj-Napoca. Catedrala Armeano-Catolică și Casa Parohială adapostesc o bibliotecă de cateva mii de volume, în mai multe limbi, mai ales în limba armeană. Tabloul lui Rubens a fost readus în Catedrală, dar se află doar în pastrarea comunității, care nu și-a redobândit dreptul de proprietate.

Principala ocupație a armenilor a fost comerțul. Negustorii armeni vindeau practic de toate, însă, în principal, făceau negoț cu vite, pe care le cumpărau de la popoarele orientale și pe care, după ce le îngrășau cateva luni, le revindeau în Apus. De aceea, armenii căutau teritorii pașnice, primitoare, unde să poată desfășura activități comerciale. Această nevoie de securitate se poate vedea și în orașul Armenopolis, unde negustorii și-au construit case solide în stil baroc, înconjurate de ziduri puternice, cu două porticuri impresionante la intrare și cu gratii din fier de o mare splendoare. Accesul în localitate al străinilor era strict monitorizat de autorități, iar armenii, deși extrem de ospitalieri, aveau grijă să îi întrebe pe străini despre scopul vizitei și data plecării din oraș.

Din păcate, aproape nimic nu mai amintește de bogăția armenilor, sau de cultura și viața evreilor din oraș. Casele au tencuiala căzută până la cărămizi, sunt neîngrijite și murdare. Din strălucirea de odinioară nu a mai rămas nimic. Și e trist.

Catedrala Armeano Catolică și pictura lui Rubens "Coborârea de pe cruce"

Sinagoga, în paragină, și Memorialul Holocaustului

Ca urmare a ocupației germane din Ungaria, începută la 19 martie 1944, și evreii din Gherla au fost supuși soluției finale. Însemnați cu steaua galbenă și deposedați de toate bunurile, evreii au fost duși cu forța în ghetoul de la fabrica de cărămidă, în data de 3 mai 1944. În aceeași noapte, și evreii care trăiau în satele din zona Gherla și Chiochiș au fost internați în același ghetou, unde au fost înghesuiți 1600 de evrei. Ghetoizarea a fost executată sub comanda nemijlocită a primarului Lajos Tamási, a șefului poliției Ernő Berecki și a inspectorului șef al poliției, Andor Iványi. În data de 26 aprilie, toți luaseră parte la o conferință secretă condusă de László Endre, secretar de stat la ministerul de interne. La 18 mai 1944, populația ghetoului din Gherla a fost încărcată în vagoane de vite și transferată în Ghetoul din Cluj. Au fost deportați cu toții la Auschwitz-Birkenau, cu transportul din 25 mai 1944. Majoritatea lor covârșitoare a fost ucisă în camerele de gazare sau a murit mai târziu din cauza condițiilor crâncene.

Memorialul Gherla

Pe Dealul Cărămidăriei, fosta groapă de gunoi a orașului și locul unde mii de deținuți politici, morți în teribila închisoare comunistă Gherla, au fost aruncați în gropi comune, a fost ridicat Memorialul Gherla, care se dorește a fi un proiect de cercetare, comunicare, educație și promovare a memoriei detenției politice de la Gherla din perioada comunistă, dar și a victimelor represiunii comuniste din întreaga țară. Printre personalitățile încarcerate la Gherla s-au numărat și Nicolae Steinhardt, Vladimir Streinu sau Ion Flueraș, Vicepreședintele Marii Adunări Naționale din 1 Decembrie 1918, mort în închisoarea Gherla, în 7 iunie 1953.

Cetatea Martinuzzi

Construcţia cetăţii Gherlei a debutat la dispoziţia regelui Ioan Zapolya (1526–1540) şi sub conducerea tezaurarului Gheorghe Martinuzzi ( dec.1551), în jurul anului 1539. Cetatea a fost ridicată pe valea Someşului Mic, pentru a veghea această importantă cale de acces spre centrul Transilvaniei şi de a contracara eventualele atacuri, sosite, în primul rând, din partea trupelor fidele lui Ferdinand de Habsburg (1526–1564). Pe lângă rolul ei defensiv, ansamblul cetăţii urma să asigure, în acelaşi timp, şi o reşedinţă reprezentativă şi sigură, atât familiei regale, cât şi tezaurarului Gheorghe Martinuzzi. În zilele noastre, clădirea adăpostește Penitenciarul Gherla.

Biserica Solomon

Biserica Solomon este cea mai veche biserică armeano-catolică din Transilvania, totodată prima biserică de piatră din Gherla, construită între anii 1723 şi 1724 cu hramul Buna-Vestire. Documentul care atestă ctitoria datează din 1729, şi a fost scris în limbile latină şi armeană. Conform acestui document, biserica de piatră cu trei altare a fost ridicată pe cheltuiala proprie a lui Solomon, fiul lui Todor Simai, jude primar şi soţia sa Szirma, împreună cu fratele său Bogdan (Asvatur) şi soţia acestuia Ulchathun.