CĂLĂTORIND PRIN ISTORIE: „NU VĂ ÎNTREBAȚI UNDE A FOST DUMNEZEU LA AUSCHWITZ, ÎNTREBAȚI-VĂ UNDE A FOST OMUL”

După ce ieși, cu sufletul varză, de la Memorialul Sighet, tot ce-ți mai trebuie este o vizită la Casa memorială Elie Wiesel, care se află nu departe. Totuși, ca turist cultural, n-ai voie s-o ratezi. Nu-ți va spune nimic nou, dar nu te va lăsa să uiți ce nu trebuie uitat.

Deși trăiesc cu speranța că toți cei care citesc acest blog știu cine a fost Elie Wiesel, o să fac un scurt rezumat al biografiei sale.

Elie Wiesel a fost un scriitor, profesor, ziarist, eseist și activist în domeniul drepturilor omului evreu-american de origine română, născut în 1928, la Sighet și distins, în 1986, cu Premiul Nobel pentru pace. La vârsta de 15 ani, a fost deportat la Auschwitz, unde i s-a tatuat pe braț numărul de identificare A-7713. Împreună cu tatăl lui, a prestat muncă silnică în fabrica ce aparținea complexului Auschwitz III Monowitz, însă tatăl lui nu a rezistat prea mult. A murit de extenuare, dizenterie și inaniție în timp ce Armata Roșie se îndrepta spre Auschitz, iar evreii erau trimiși în „Marșul morții” spre lagărul Buchenwald. Mama și sora lui de 7 ani au fost gazate.

Elie a fost eliberat, bolnav, aproape mort de inaniție și într-o stare de depresie cronică, la 11 aprilie 1945. S-a stabilit inițial la Paris, unde a studiat, la Sorbona, literatură, psihologie și filosofie, întreținându-se din predarea lecțiilor de ebraică. Ulterior, s-a mutat în SUA.

După 1990, s-a implicat în rescrierea corectă a tragediei evreilor din România, contribuind la diminuarea mesajului negaționist din spațiul public. Moare la 2 iulie 2016, în New York.

Institutul Național pentru Studierea Holocaustului îi poartă numele.

Casa memorială se află în Sighet, pe str. Dragoș Vodă, colț cu str. Tudor Vladimirescu. Biletul costă 10 lei pentru adulți și 5 lei pentru pensionari, elevi și studenți.

În august 2018, casa a fost vandalizată de un bărbat din Râmnicu Vâlcea, pe zidurile exterioare fiind scrise mesaje cu caracter antisemit.

Casa are arhitectura specifică burgurilor din Transilvania secolului XIX-începutul secolului XX.

În holul de la intrare, găsim o prezentare generală a casei și a ilustrului ei ocupant.

În prima cameră, specialiștii Muzeului Maramureșului au redat atmosfera copilăriei lui Elie Wiesel și specificul comunității evreiești, pe pereți aflându-se fotografii cu familii de evrei din Sighet.

A doua încăpere conține peste 30 de volume din opera laureatului Nobel, expuse în dulapuri și vitrine, precum și momente și fotografii din timpul vizitelor sale la Sighet.

În a treia încăpere sunt expuse fotografii, documente și obiecte personale ale evreilor, consecințe ale Dictatului de la Viena din 1940.

A patra încăpere cuprinde dovezi ale vieții sociale și religioase ale evreilor din Sighet și din Maramureșul istoric. În vitrine, sunt expuse obiecte de ritual, o carte religioasă veche și alte obiecte.

În ultima încăpere sunt prezentați alți reprezentanți ai comunității evreiești din Sighet, cum ar fi Hari Maiorovici sau Vasile Kazar.

În curtea mică, se află bustul lui Elie Wiesel și o bancă, pe care poți să te așezi când ieși, să meditezi la ce ai văzut.

Am ieșit și de aici, la fel ca în cazul Memorialului Sighet, cu pumnii încleștați și lacrimi în ochi, cu un sentiment de revoltă și de neputință și cu speranța că astfel de orori nu se vor mai întâmpla niciodată.

De noi depinde să nu se mai întâmple niciodată, pentru că noi avem rolul educării și formării generațiilor viitoare.