BISERICA REFORMATĂ DIN ULIȚA LUPILOR
Oricine a studiat la Cluj, cunoaște Ulița Lupilor ca-n palmă, Este artera academică a orașului, strada pe care se află, astăzi, Universitatea Babeș Bolyai și locul în care a fost ridicată prima universitate din Țările Române, Colegiul Iezuit sau Collegium Academicum Claudiopolitanum, înființat, de către Ștefan Bathory, principele Transilvaniei și regele Poloniei, în 1581.
Nu se cunoaște, cu certitudine, etimologia numelui străzii, însă una din legende menționează faptul că, înainte de ridicarea zidurilor cetății, lupii coborau de pe Feleac până în oraș. Numele străzii, tradus din maghiară, este Ulița Lupului (Farkas Utcai), iar în latină se numea Platea Luporum, adică Ulița Lupilor. După Unire, în perioada interbelică, Ulița Lupilor devine strada Mihail Kogălniceanu, nume păstrat până azi.
Biserica reformată, aflată în imediata apropiere a Bastionului Croitorilor, este unul dintre cele mai valoroase edificii gotice din Transilvania, fiind ridicată între 1486-1516.
Primul document referitor la înălțarea lăcașului de cult este datat 9 septembrie 1486. Atunci primarul Clujului, Ambrus Szabo, și consiliul orașului au decis să doneze călugărilor franciscani un teren aflat în imediata apropiere a Bastionului Croitorilor, pentru a fi ridicată o biserică și o mănăstire. Construcția propriu-zisă a bisericii și mănăstirii a început în 1487, sub supravegherea călugărilor franciscani minoriți, conduși de călugărul Ioan (trimis special la Cluj pentru lucrare) și cu susținerea regelui Matia Corvin și, după moartea acestuia, construcția este continuată cu sprijinul regelui Vladislav al II-lea al Ungariei, din veniturile obținute de mineritul sării. Conform unui document al regelui Matia Corvin, datat în anul 1490, coordonarea economică a lucrărilor a fost încredințată cancelarului pentru mineritul sării din Ardeal.
Biserica a fost finalizată în anul 1510 și are aspectul unui castel medieval (motiv pentru care mai este denumită și Biserica-Cetate). Ea este o construcție puritană, inițial tencuită, având numai pietrele de talie de pe margini aparente. Aspectul de astăzi al edificiului se datorează restaurărilor și arată zidăria originală formată din pietre imense dispuse asimetric, ce oglindește trăsăturile stilului gotic târziu.
Din cauza luptelor din epoca reformei, călugării franciscani minoriți au fost alungați în 1566, iar biserica a rămas pustie până în 1579, când principele Ardealului, Cristofor Bathory, a încredințat-o călugărilor romano-catolici iezuiți și universității fondate de ei aici, împreună cu întreg ansamblul de clădiri aferente.
Din anul 1577 datează o inscripție pitorească dăltuită în una din pietrele din interiorul bisericii: Qui non canit in coro / Sta, sicut bos in foro (Cine nu cântă în cor / stă ca boul în târg).
În vara anului 1603, Moise Szekely a cucerit orașul ocupat de habsburgi. La îndemnul pastorilor unitarieni, locuitorii Clujului au atacat biserica și au început să o distrugă. Pe parcursul acestor încercări, mai multe blocuri de piatră au căzut peste atacatori și 14 dintre ei au fost omorâți, ceea ce i-a făcut pe ceilalți să se oprească imediat, considerându-l un semn divin. A fost distrusă, însă, extrem de grav, bolta lăcașului, rămânând intact doar tavanul altarului. Clădirea bisericii a început să fie folosită drept sursă de piatră pentru alte clădiri, sanctuarul fiind folosit, pentru o vreme, ca depozit.
Distrusă și devastată, biserica a rămas în această stare până în 1622, când voievodul Gabriel Bethlen și Dieta de la Cluj au decis să fie atribuită reformaților calvini.
Reformații, care erau minoritari în Clujul majoritar unitarian, nu dispuneau de fonduri suficiente reparării clădirii. Din acest motiv, refacerea și renovarea clădirii au avut loc abia în perioada 1638-1645, la inițiativa voievodului Gheorghe Rakoczi I, când au fost reparate distrugerile provocate la arcada bisericii și a fost construit un amvon în stilul specific Renașterii.
O problemă specială a pus-o bolta, care, fiind prea vastă, fusese construită după o tehnică specială, pierdută de-a lungul timpului. Rakoczi a hotărât să nu apeleze la soluții mai ieftine și a adus meșteri din Curlanda (actuala Letonie) pentru a repara, conform stilului inițial, bolțile distruse. Se presupune că tot acum a fost ridicat și turnul clopotniță, care era dispus în partea de sud, precum și clădirea mănăstirii aferente. În turn, a fost instalat un clopot uriaș, iar în 1640 a fost confecționat mobilierul interior.
Pupitrul hexagonal, din piatră pictată cu intarsii de alabastru, este considerat o capodoperă a sculpturii transilvănene din secol al XVII-lea, fiind realizat de meșterii sibieni Elias Nicolai și Benedikt Mueck în 1646 și pictat de Regeni Asztalos Janos. Pe spațiile dintre pilonii lăcașului, sunt dispuse bănci realizate de meșteri din Bistrița și Sibiu. În aprilie 1647 a fost montată coroana pupitrului din lemn de cipru, pictat și aurit. Sfințirea bisericii refăcute a avut loc pe 30 iunie 1647.
În 1765, a fost instalată prima orgă pe un balcon din lemn, iar masa Domnului, ornamentată cu intarsii, a fost confecționată în 1820.
Turnul sudic nu a suportat greutatea clopotului uriaș și a fost necesară demolarea sa parțială, clopotul fiind mutat în actuala casă parohială, aflată lângă biserică.
Biserica a rămas un monument unic, datorită vechimii și dimensiunilor sale, fiind cea mai mare construcție gotică de tip sală (cu o singură navă) din Transilvania și din sud-estul Europei. În 1603, călătorul Giovanni Argenti o descria drept „cea mai frumoasă din toată Transilvania”. Are 34 m lungime și 15 m lățime. Înălțimea pereților atinge 19 m. Biserica a fost clădită dintr-o singură navă, în spiritul franciscanilor, care nu doreau stâlpi de susținere sau prea multe ornamente, astfel încât credincioșilor să nu le fie perturbată atenția de nimic. Mobilierul datează din secolul al XV-lea, fiind realizat de mai mulți meșteri bistrițeni. Orga, în stil rococo, a fost construită în 1766 și este a doua orgă ca mărime după cea a Bisericii Negre din Brașov.
În 1651, a fost construit claustrul, în care a funcționat un colegiu universitar condus de eruditul Janos Apaczai Csere.
Pe pereții bisericii, se află cea mai bogată colecție de blazoane și steme din România, aparținând unor nobili transilvăneni; unii dintre acești nobili, precum principii Apafi I și II au fost, de altfel, înmormântați aici. Colecția a fost realizată de pastorul Gergely Herepei la sfârșitul secolului al XIX-lea. În extremitatea estică a lăcașului, este dispus un monument dedicat ultimului voievod al Transilvaniei, Mihai Apafi I, realizat de Karoly Kos, în 1942.
În fața edificiului, a fost amplasată copia statuii ecvestre a Sfântului Gheorghe ucigând balaurul, care a fost realizată în anul 1904, de sculptorul József Róna. Originalul statuii a fost realizat în 1373 de sculptorii clujeni Gheorghe și Martin la comanda lui Carol al IV-lea. În prezent, monumentul original este amplasat în „A Treia Curte” a Cetății din Praga, în stânga portalului de sud al Catedralei Sfântului Vitus, lângă o mică fântână.
În stânga bisericii, se află un loc împrejmuit, pe care clujenii îl cunosc sub denumirea de "Grădina cu ruine", însă n-am reușit să aflu nimic despre semnificația lui.
Bibliografie
Lukács József (). Povestea orașului-comoară. Scurtă istorie a Clujului și monumentelor sale. Cluj-Napoca: Apostrof
Dorin Alicu, Ion Ciupea, Mihai Cojocneanu, Eugenia Glodariu, Ioana Hica, Petre Iambor, Gheorghe Lazarov (). Cluj-Napoca, de la începuturi până azi. Cluj-Napoca: Clusium
Ștefan Pascu (). Istoria Clujului
Gabriela Popa, Liviu Stoica - Cluj-Napoca City Guide
LICEUL PIARIȘTILOR - CONVICTUS NOBILIUM - BISERICA PIARISTĂ
Liceul piariștilor a fost fondat, ca școală superioară iezuită, în anul 1579, de către principele Ştefan Bathory. Principele i-a încredinţat ordinului, încă de la fondare, sarcini didactice şi, cu ajutorul lor, pe lângă şcolile de grad inferior, a avut în vedere, în anul 1581, fondarea unei şcoli superioare, în fostele edificii ale ordinului franciscan din capătul străzii Lupilor, donate între timp ordinului iezuit.
Călugării iezuiţi au fost alungaţi în anul 1603 din oraş, dar din 1615 se reîntorc la Cluj-Mănăştur, importanţa lor în viaţa religioasă şi culturală a Transilvaniei crescând de la sfârşitul secolului al XVII-lea, odată cu integrarea principatului transilvan în sistemul provinciilor imperiului Habsburgic.
În anul 1727, a fost construită o şcoală cu un etaj, după finalizarea construcţiei bisericii şi a mănăstirii iezuite. După dizolvarea ordinului iezuit, în anul 1773, complexul edificiilor iezuite a fost preluat de către membrii ordinului piarist, în aceste clădiri împărăteasa Maria Tereza fondând, cu numele de Liceul Academic, o instituţie universitară cu facultate de drept şi de medicină.
Marele incendiu din anul 1798, cel care a mistuit şi clădirile străzii Lupului, a cauzat pagube iremediabile şi în clădirea şcolii piariste, ei fiind nevoiţi să dărâme acest edificiu. Clădirea actuală, în care funcționează Liceul Teoretic Bathory Istvan, a fost construită între anii 1817 şi 1821, după proiectele inginerului Friedrich Thallinger, directorul supremei autorităţi în construcţii din Transilvania, denumită Aedilis Directio, şi subordonată guberniului transilvan. Lucrările propriu-zise ale construirii au fost executate sub supravegherea a doi antreprenori cunoscuţi ai oraşului, Georg Winkler şi Christian Kiermayer, în paralel cu lucrările lor de la biserica evanghelică din Cluj. Pentru construirea noii clădiri neoclasice, ei au folosit pietrele incintei fortificate medievale din capătul parcelei şi materialele provenite din demolarea zidurilor navei în ruină a fostei biserici benedictine din Mănăştur.
Iniţial, la etajul aripii vestice a fost amenajată o capelă a instituţiei, care, din anul 1850, funcţiona ca gimnaziu catolic principal. Această capelă a fost folosită, ulterior, ca sală festivă şi compartimentată cu ocazia unei renovări de la sfârşitul secolului XX în săli de clase.
Pe fațada clădirii, se poate observa o placă comemorativă de mari dimensiuni, cioplită din marmură, susţinută de două perechi de console decorate cu frunze de acant, iar axa părţii superioare este decorată de coroana gloriei, compusă din ramuri de palmieri şi de lauri, executate din stuc. Inscripţia aurită cu litere anticva a elegantei plăci imortalizează, în stilul specific lapidar, contextul construirii acestei clădiri: FRANCISCO I. AVSTR(iae) IMP(eratore) / GEORGIO C(omite) BÁNFFY GVBERN(atore) / LYCEVM REGIVM / E REDIT FVNDI STVDI (orum) CATH(olici) / MAGNIFICIENTIVS REAEDIF(icavitur) / MDCCCXXI. (Liceul regal a fost reconstruit mai strălucit din veniturile fondului şcolar catolic în timpul împăratului Austriei Francisc I. şi al gubernatorului György Bánffy.)
Aspectul original al faţadei se datorează, pe lângă detaliile arhitecturale, şi păstrării grilajelor originale ale parterului în cazul axelor laterale vestice, dar şi prezenţei elegantelor canaturi neoclasice ale porţii carosabile şi pietonale.
O placă comemorativă discretă şi elegantă, aşezată pe partea dreaptă a porţii carosabile, cu ocazia aniversării a 400 de ani de existenţă a şcolii, rememorează personalităţile importante române care au învăţat în această instituţie şi organizaţiile culturale ale elevilor români care au funcţionat în cadrul liceului piarist.
Bibliografie
Gaál György, Iskolánk története, în: Tiltott évkönyv. A kolozsvári Báthory István alapította 411 éves líceum kiadványa, Kolozsvár, 1990. 7-26.
Vincze Zoltán, A kolozsvári Farkas utca. Művelődéstörténeti barangolás
Pe clădirea Convictus Nobilium nu există nicio inscripție care să anunțe despre importanța, istoria sau vechimea edificiului. Deși generația mea cunoaște foarte bine clădirea, având în vedere că, prin anii 90, ne dădeam în stambă în discoteca Bianco & Nero, din interior, și, deși privirea mi-a fost atrasă, deseori, de frumusețea și vechimea ei, mărturisesc că, până acum, habar n-am avut care a fost destinația ei și am făcut săpături serioase ca să aflu ce clădire a fost.
Colegiul Iezuit din Cluj a fost înființat în anul 1581, de Ștefan Bathory, principe al Transilvaniei și rege al Poloniei. Acesta a chemat la Cluj mai mulți profesori iezuiți din Italia, Germania și Polonia, care au constituit Colegiul Academic (în latină, Collegium Academicum Claudiopolitanum). Iezuiții au fost alungați în anul 1603, iar în 1698 au venit din nou, după restabilirea academiei. Instituția a cunoscut un avânt deosebit în secolul al XVIII-lea, când pe lângă biserică și universitate a fost construit un mare internat, intitulat Convictus Nobilium, în care au fost primiți studenți indiferent de originea lor etnică.
Tot mai mulți fii de nobili din alte orașe erau tentați să-și completeze studiile în Cluj, la unul dintre seminariile existente în oraș. În aceste condiții, spațiile de cazare pe care orașul le putea pune la dispoziția studenților erau prea puține. De aceea, la scurtă vreme după încheierea lucrărilor la „Seminarul Bathory”, în perioada 1734-1735, peste drum de „Colegiul Iezuit”, la care studiau în principal fii de nobili, a fost construit un internat. Clădirea, cunoscută drept Convictus nobilium (Convictul nobililor), a fost construită în etape succesive, înconjurând în cele din urmă pe patru laturi curtea interioară. Pereții întregului edificiu sunt masivi, susținând atât la parter, cât și la etaje, în foișoare și în încăperi, bolți cilindrice cu penetrații adânci. La mijlocul secolului XVIII clădirea a fost extinsă cu un foișor și un refectoriu. Cea mai frumoasă încăpere este „refectoriul” – sala de mese – datorită boltei cilindrice turtite, prevăzute cu decorații relativ sobre. Acesta este locul în care cei cazați la acest internat se întâlneau zilnic, la ceasurile mesei. În sală existau doar mese, fără scaune, studenții fiind nevoiți să ia masa în picioare. Cazarea la acest convict al nobililor nu era deloc ieftină, motiv pentru care foarte mulți luptau pentru a obține burse.
Românii care studiau la „Colegiul Piarist” aveau de ales între a sta în chirie, cum a făcut Avram Iancu, sau a încerca să obțină una din „bursele maioriene”, acordate de protopopul greco-catolic al Reghinului Petru Maior, sau „bursele bobiene”, acordate de Ioan Bob,, episcopul greco-catolic de la Blaj.
Bibliografie
Lukács József (). Povestea orașului-comoară. Scurtă istorie a Clujului și monumentelor sale
Dorin Alicu, Ion Ciupea, Mihai Cojocneanu, Eugenia Glodariu, Ioana Hica, Petre Iambor, Gheorghe Lazarov (). Cluj-Napoca, de la începuturi până azi
Biserica Piariștilor, cunoscută, inițial, ca Biserica Iezuiților din Cluj, respectiv ca Biserica Universității, este prima biserică catolică edificată în Transilvania după Reforma Protestantă, totodată primul edificiu ecleziastic în stil baroc din provincie. Biserica a constituit un ansamblu arhitectonic cu colegiul academic iezuit, pe locul căruia se află, astăzi, clădirea centrală a Universității Babeș Bolyai. Lăcașul de cult prezintă un contrast puternic între o arhitectură monumentală și sobră în exterior, și un interior bine ornamentat, aproape exuberant, o bijuterie a stilului baroc. În fața bisericii s-a aflat, până în anul 1959, statuia Fecioarei Maria, monument mutat de autoritățile comuniste în dosul Bisericii Sfântul Petru din Mărăști.
În despicătura frontonului de deasupra intrării principale sunt așezați doi îngeri, care susțin un basorelief care reprezintă Sfânta Trime, cu inscripția „HONORI SANCTISSIMAE TRINITATIS” (lat. - „ÎN ONOAREA SFINTEI TREIMI”).
Lateral, la baza fiecărui turn, sunt dispuse simetric alte două
intrări, la stânga, respectiv la dreapta intrării principale. În nișele
aflate deasupra intrărilor laterale se găsesc statuile sfinților Ignațiu de Loyola și Francisc Xaveriu, opere ale sculptorului bavarez Johannes König.
Echilibrul dintre elansarea verticală și elementele orizontale conferă fațadei bisericii iezuite din Cluj un aspect sobru, solemn, pe care accentele monumentale introduse de golurile intrărilor, ferestrelor și nișelor nu fac decât să-l sublinieze.
Interiorul bisericii este în contrast cu simplitatea
exteriorului, fiind decorat extrem de bogat. Clădirea are o singură
navă, cu o lungime de 45 de metri și lățime de 24 de metri. La stânga și
dreapta navei sunt trei capele, fiecare cu altar și decorate cu mai
multe tablouri. Pe pereții bisericii se află tradiționalele plăcuțe
devoționale ale bisericilor romano-catolice, scrise în principalele
limbi folosite în Ardeal: româna, maghiară, germană și latină.
În partea superioară a altarului principal se află inscripția latină „Magno Deo uni act trino laus virtus gloria”, încadrată între doi îngeri. Altarul este înălțat în onoarea Sfintei Treimi. În altar se află Icoana Sfintei Fecioare Maria, care, în 1699, ar fi plâns timp de 2 săptămâni. Se presupune că icoana, pictată pe lemn și învelită în metal, ar fi cea originală de la Mănăstirea Nicula. Sub ea se află statuile a doi sfinți ai Ordinului Iezuit: Sf. Francisc și Sf. Ignațiu, statui aduse în 1726 din Viena.
Amvonul, operă a lui Anton Schuchbauer,
este decorat la exterior cu sculpturile în relief ale celor patru
evangheliști, iar în spațiul dintre amvon și coroana acestuia se află un
basorelief cu cei mai importanți sfinți ai iezuiților. Pe coroana
amvonului este o reprezentare a Sfântului Mihail.
Sub clădirea bisericii se află o criptă cu 140 de locuri de înmormântare.
Bibliografie
Pompiliu Teodor, Ioan Gabor, Perioada de trecere de la evul mediu la epoca modernă, în: Istoria Clujului
Mircea Țoca, Colegiul iezuit, în: Mircea Țoca, "Clujul baroc"
Mircea Țoca, Biserica iezuită, în: Mircea Țoca, "Clujul baroc"
PALATUL REDUTA
Palatul Reduta se situează în centrul istoric al oraşului, pe strada Memorandumului (odinioară str. Mănăşturului dinăuntru), spre nord-vest de Piaţa Unirii. Pe locul aripii dinspre stradă a actualului edificiu, se înşirau, în evul mediu trei case distincte, ale căror faţade ocupau aproximativ 10 m din aliniament, fiecare. Una dintre ele fusese renovată și înfrumuseţată în secolul al XVII-lea.
De-a lungul existenţei sale, acest edificiu a îndeplinit diferite funcţii. Aici a funcţionat, în secolul al XVIII-lea şi la începutul veacului următor, hanul „Calul Bălan" (Feher Lo), hanul oraşului, cel mai de seamă hotel clujean al perioadei.
Sub domnia lui Iosif al II-lea (1780-1790), edificiul a fost cedat puterii centrale, care a amenajat o şcoală militară în incinta sa. Oraşul a redobândit clădirea, sursa unor venituri importante, abia în anul 1794. Începând cu sfârşitul aceluiaşi secol şi, probabil, până prin anii 1830, a fost reconstruit şi reamenajat în faze succesive.
În procesul de renovare, hanul vechi fusese înzestrat cu sala reprezentativă amenajată în aripa principală, proiectat de Joseph Leder. În secolul al XIX-lea, clădirea purta numele de Redută (din fr. redoute = sală de dans) şi a găzduit balurile cele mai sofisticate ale elitei orăşeneşti. Reduta deţinea chiar şi dreptul exclusiv pentru organizarea balurilor mascate în oraş. O formaţie de 12 muzicieni, angajaţi cu contract, asigurau muzica pentru astfel de evenimente. Cu ocazia balurilor, se organizau, deseori, şi colete de binefacere pentru ajutorarea săracilor. În afară de baluri, sala încăpătoare a mai găzduit şi o mulţime de evenimente culturale şi istorice importante în viaţa oraşului şi în cea a Marelui Principat al Transilvaniei. În aceeaşi locaţie, s-a constituit în anul 1859 Societatea Muzeului Ardelean, ca şi Societatea Maghiară de Cultură din Transilvania în 1885. În 1897 în sala de dans s-a proiectat primul film în oraş. În 1925 oraşul a cedat clădirea armatei pentru o perioadă de 25 de ani, care a înfiinţat în incita sa cazinoul ofiţerilor.
În această clădire s-a întrunit Dieta Transilvaniei din 1790-1791 și s-a respins memoriul națiunii române din Transilvania, Supplex Libellus Valachorum.
Aici, în sala Reduta, au concertat muzicieni celebri: Johannes Brahms, George Enescu, Béla Bartók și Franz Liszt.
Turnul Palatului Reduta deține cel mai vechi ceas de turn din județul Cluj și unul dintre cele mai vechi din Transilvania și România, care are aproximativ 280 de ani.
În zilele noastre, în Palatul Reduta funcționează Muzeul Etnografic al Transilvaniei.
Bibliografie
www.muzeul-etnografic.ro
cluj.com - Tudor Sălăgean
Sala procesului memorandiștilor
Citeste mai mult: adev.ro/pbktnp
Citeste mai mult: adev.ro/pbktnp
Citeste mai mult: adev.ro/pbktnp
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu